Eine Burg im Spiel der Könige

(→ rumäsche Übersetzung mit Hilfe von Mirabela Hrizea)


Wie vermittelt man Geschichte so, dass sie nicht nur von allen verstanden wird, sondern auch Spass macht? Das ist eine Frage, die ich mir schon lange stelle. Lasst uns am Anfang schon mal Dinge ausschließen, die ein zart sprießendes Interesse für unsere Vergangenheit im Keim ersticken könnten: eine endlose Aneinanderreihung von Jahreszahlen und Fakten und ein anstrengendes Faible für zahllose Details, die man ohne weiteres bei Bedarf nachschlagen kann, Google sei Dank. Mit der nachfolgenden Geschichte wird ein Text präsentiert, der Geschichte unterhaltsam und fundiert darstellt.

Abbildung: Fenster zum Isabella-Balkon in der Burgruine Schoimosch


Schoimosch als Schauplatz im ungarischen "Game of Thrones" der Renaissancezeit


Wir begeben uns diesmal an einen Ort, der von München aus gesehen weit abseits, scheinbar am Ende der Welt liegt. Man muss nur knapp 1.000 km in südöstliche Richtung fahren, dann kommt man nach Rumänien, wo am Fuß der Westkarpaten auf einer Anhöhe am nördlichen Ufer des Flusses Marosch von weitem sichtbar eine Ruine liegt. Wie eine Kirsche auf der Torte thronte die einst mächtige Burg Schoimosch 252m hoch auf felsigem Gestein und überwachte scheinbar uneinnehmbar das ganze Marosch Tal, das von jeher einen wichtigen Verbindungsweg nach Siebenbürgen, rumänisch Transsilvanien genannt, darstellte. Die Burgruine ist heute ein beliebtes Ausflugsziel für Wanderer, die bereit sind ein wenig ins Schwitzen zu kommen, denn man muss das Auto am Fuß des Hügels stehen lassen und klettert den steilen Felsen förmlich hoch, rutschfestes Schuhwerk vorausgesetzt.


Zahlreiche Besucher kommen und schauen sich um, doch die wenigsten wissen, was es mit diesen scheinbar hingeworfenen Mauerresten auf sich hat. Auch ich selbst bin seit meiner Kindheit den steinigen Weg unzählige Male hochgestiegen ohne genau zu wissen, wie geschichtsträchtig der Boden ist, auf dem ich vorsichtig das Gleichgewicht hielt, um nicht auszurutschen. Schließlich wollte ich es genauer wissen und stieß auf eine Geschichte, die das Zeug zum Historienkrimi hat. Darin gibt es rivalisierende Könige, schöne Prinzessinnen, verschmähte Liebe, Intrigen, Verrat, ja sogar Meuchelmord.


Zu den Besitzern der Burg Schoimosch gehören seit ihrer Errichtung im 13. Jhd. im Mittelalter die prominentesten und mächtigsten Herrscher im osteuropäischen Raum wie z.B Karl Robert von Anjou (ab 1315), König Wladislaus von Polen und Ungarn (1440-1444), Johann Hunyadi (ab 1446), oder sein Sohn Matthias Corvinus.


Für das historische "Game of Thrones", das ich hier erzählen möchte, nehme ich euch aber auf eine Zeitreise mit, die uns in die spannende Zeit führt, in der sich der Umbruch vom Mittelalter in die Neuzeit schon vollzogen hat, nämlich ins 16.Jahrhundert, in die Epoche der Hochrenaissance.


Die europäische historische Bühne in der ersten Hälfte des 16. Jhd. mutet wie das Brett eines Schachspiels an. Es gibt verschiedene Akteure, die wie Figuren des Spiels der Könige auf einem weiten Terrain platziert sind, das von Spanien bis ins heutige Rumänien und auf den Balkan reicht.


Das alles überstrahlende und beherrschen wollende Geschlecht der damaligen Zeit sind die Habsburger, die in Karl V einen Kaiser haben, der von Spanien aus in ganz Europa seine dynastischen Fäden zieht. Seinem Bruder Ferdinand I, der Kaiser Karl in Abwesenheit vertreten sollte, war laut Erbvertrag der Herrschaftsbereich im Osten zugedacht, das Erzherzogtum Österreich, das Königreich Böhmen und das Königreich Ungarn. Ich nenne ihn den weißen König in unserem Schachspiel. Er war schon früh mit seiner weißen Königin verheiratet worden, mit Anna von Ungarn und Böhmen, die als Königstochter eine der besten Partien Europas gewesen war.


Und hier nimmt das Verhängnis seinen Lauf, denn in Ungarn taucht ein mächtiger Gegenspieler auf. Der Herrscher Siebenbürgens namens Johann Zapolya, schafft es einen großen Teil des ungarischen Hochadels, der den "Spanier" Ferdinand nicht akzeptiert, auf seine Seite zu ziehen und lässt sich selbst zum König wählen. Zapolya war einst selbst zweimal am ungarischen Königshof erschienen und hatte um die Hand der schönen Prinzessin Anna von Ungarn angehalten, einmal das Land sogar mit seinen Kämpfern vor türkischer Bedrohung gerettet. Vergebens! Der weiße König Ferdinand bekam die begehrte Frau und Erbin, der nicht ebenbürtige Woiwode von Siebenbürgen ging leer aus und wird vor Ärger im Spiel zum schwarzen König. Das Land Ungarn ist geteilt.


Zwar sieht es zunächst so aus, als hätte König Ferdinand I, mit seinem kaiserlichen Bruder im Hintergrund die besseren Karten, doch dann taucht eine große Macht auf dem Balkan auf, die so unbezwingbar ist, dass sie das Blatt zu Gunsten von Johann Zapolya, des schwarzen Königs wendet. Sultan Süleyman der Prächtige fällt mit 100.000 osmanischen Soldaten in Ungarn ein, besetzt die Hauptstadt Buda und belagert sogar Wien. Auch wenn die Eroberung des “goldenen Apfels”, wie Wien von den Osmanen genannt wurde, nicht gelingt, die Türken waren nach Ungarn gekommen um zu bleiben und stellen eine dritte Macht im Land dar, das fortan aus dem königlichen, westlichen Teil Ferdinands besteht, dem mittleren osmanischen Hohheitsbereich und dem Machtbereich Zapolyas in Siebenbürgen, der als Vasall Süleymanns Autonomie durch Tributzahlungen erkauft.


Doch das Spiel der Könige hat gerade erst angefangen. Bald wird eine weitere Figur aktiv zwischen den kriegsmüden Parteien. Bruder Georg, der spätere Kardinal Martinuzzi, ein Mann der Kirche, zuerst Bischof von Großwardein, dann von Csanad und alter Weggefährte Zapolyas, tritt wie ein Läufer im Schachspiel als Verhandlungsführer und Diplomat auf und schafft es, dass Ferdinand im Vertrag von Großwardein 1538 den "schwarzen König" anerkennt zum Preis dass dieser, unverheiratet und ohne Erben ihm nach seinem Tod sein Reich vererbt.


Es scheint ein guter Deal zu sein für beide, Ferdinand und Johann, ein Königreich verliehen auf Lebenszeit, danach kommt der alte Rivale und seine Nachkommen zum Zug. Doch der Regisseur des großen Ungarn-Epos lässt seine Protagonisten nicht zu Ruhe kommen. Im Jahr 1539 geschieht etwas, womit wohl keiner mehr gerechnet hatte. Der inzwischen schon über 50-jährige Johann Zapolya heiratet Isabella Jagiellonica, 20-jährig, den Bildern nach zu urteilen wunderschön und Tochter des polnischen Königs, die somit zur schwarzen ungarischen Königin avanciert. Ich stelle mir die kurze Ehe der beiden als große Liebesgeschichte und absoluten Game Changer vor. Eineinhalb Jahre nach der Hochzeit geschieht dann das absolute Wunder, ihr Sohn Johann Sigismund kommt zur Welt. Wir haben also einen kleinen schwarzen Prinzen. Zwei Wochen nach dessen Geburt stirbt Johann Zapolya, schon auf dem Totenbett setzt er seinen neugeborenen Sohn als Erben ein und annulliert somit den von Martinuzzi mühsam geschmiedeten Vertrag von Großwardein. Vorhang fällt, Fortsetzung folgt in der zweiten Staffel.


Burg Falkenstein, denn so lautet der deutsche Name von Schoimosch, wird zum wichtigen Schauplatz im weiteren Kampf um den ungarischen Thron. Wie eine Daenerys Targaryen auf Burg Drachenstein residiert die junge Witwe Isabella dort seit dem Jahr 1541. Statt Drachenkinder hat sie ihren kleinen Sohn Johann Sigismund, fest entschlossen ihm das ganze Erbe von Johann Zapolya zu sichern. Aber sie ist auch eine schöne junge Frau, hält prunkvoll Hof, feiert und repräsentiert. Isabella hat ihre Gemächer in dem Frauentrakt von Falkenstein, selbst in der Ruine kann man noch die Überreste ihres Renaissance Palastes erkennen, dem ein Balkon vorgebaut war. Er wird heute noch in den Informationen zu Schoimosch als Isabella-Balkon bezeichnet.


Doch die junge Königswitwe umgibt sich nicht nur mit Prunk und Verschwendung, sie schart auch ihre Berater und Vertraute um sich.

Da ist immer noch der alte Berater Georg Martinuzzi, der Vormund von Sigismund ist und faktisch die Regierungsgeschäfte führt. Er betrachtet das leichtlebige Treiben auf Falkenstein mit Sorge. im Hintergrund unterhält er diplomatische Beziehungen zu allen Parteien, schmiedet Bündnisse, taktiert.

Da sind die osmanischen Besatzer, eigentlich "Beschützer" Isabellas und des jungen unmündigen Johann Sigismunds, doch mächtiger denn je und damit auch bedrohlich und unberechenbar. Süleyman der Prächtige schickt einen neuen General als Läufer ins Spiel: den ehrgeizigen Sokollu Mehmed Pascha, einen seiner Familie entrissenen ehemaligen Christen aus Bosnien, der aufgrund seiner außergewöhnlichen Begabung in Istanbul die Palastschule besucht hat und nun hungrig nach Eroberungen und militärischem Erfolg ist. Er fegt mit seinen Truppen 1551 wie ein Sturm durchs Banat und erobert eine Festung nach der anderen.


Spätestens jetzt wird dem "Team Zapolya" klar, dass es die Geister, die es rief, nun nicht mehr los wird. Martinuzzi kontaktiert die Habsburger, genauer gesagt den weißen König Ferdinand, der seit 1530 auch die römisch-deutsche Krone trägt und bietet ihm einen neuen Deal an. Während Mehmed Pascha schon vor Lippa steht und die Festung heiß umkämpft wird, bietet Martinuzzi an, dass Isabella aufgibt und ihre Rechte auf den Thron abgibt. Im Gegenzug wird in guter habsburgischer Tradition eine Heiratsverbindung geschmiedet. Johann Sigismund, der Erbe Siebenbürgens wird mit der Tochter des römisch-deutschen Königs also Ferdinands, verlobt. In höchster Not und vor dem Hintergrund der akuten osmanischen Bedrohung reichen sich die schwarze Witwe und der weiße König also im übertragenen Sinn die Hand. Der eigentliche Gewinner scheint Martinuzzi selbst, der Architekt des Bündnisses zu sein. Er steigt in höchste Kirchenämter auf, wird Erzbischof von Esztergom, schließlich sogar Kardinal.


Doch Kardinal Martinuzzi spielt ein doppeltes Spiel. Er führt auch Geheimverhandlungen mit dem Sultan, zahlt Tribut. Möchte er dadurch Zeit gewinnen und die Türken zu Ferdinands Gunsten aufhalten oder verfolgt er andere, eigene Interessen?

In Lippa schafft es derweil der habsburgische Kommandant Giovanni Battista Castaldo (neue Figur, weißer Springer auf weißem Pferd) die Türken zumindest eine Weile in Schach zu halten. Das Wasser steht den Kaiserlichen jedoch bis zum Hals, der osmanische Feind ist zu mächtig. In dieser dramatischen Situation erfährt Castaldo von Martinuzzis geheimem Pakt mit dem Feind. Er beschuldigt ihn Konig Ferdinand gegenüber des Hochverrats und bittet ihn um freie Hand ihn auszuschalten. Kardinal Georg Martinuzzi hat zu hoch gepokert. Er wird Ende 1551 auf Schloss Winzendorf von einem Meuchelmörder attackiert und als der 67-Jährige Gegenwehr leistet von der Garde Castaldos erstochen.


Um das Drama auf die Spitze zu treiben fällt Lippa und wird von Mehmed Pascha dauerhaft eingenommen. Der Sturm der Osmanen richtet sich nun gegen die am anderen Ufer der Marosch liegende Burg Schoimosch, unser "Drachenstein". Doch Falkenstein hält sich, ist geschützt durch den unüberwindbaren Fluß, unbezwingbar, so dass Isabella Zapolya in letzter Minute die Burg verlassen und mit ihrem Hofstaat nach Polen in ihre alte Heimat fliehen kann.


Epilog


Isabella Zapoya die ihr ganzes Leben lang darum weiter kämpft ihrem Sohn den ungarischen Thron zu sichern, hat schließlich Erfolg. Nach Verhandlungen mit Frankreich, den Osmanen und dem ungarischen Adel kehrt sie 1556 mit Johann Sigismund nach Siebenbürgen zurück, der dort zum ungarischen König gewählt wird. Als türkischer Vasall erkauft sich der neue Herrscher Ungarns durch Tributzahlungen Autonomie.


König Ferdinand I, der inzwischen sogar Kaiser geworden war, verzichtet 1562 auf Siebenbürgen.


Mehmed Pascha erobert für seinen Sultan Süleyman weitere Landstriche. Im Banat fällt 1552 auch die Festung Temeswar, die der kaiserliche Kommandant Stefan Lossonczy bis zuletzt verteidigt hatte.


Sokollu Mehmet Pascha legt eine beispiellose Karriere im Dienst der Osmanen hin und kommt bei der hohen Pforte in höchste Ämter und Würden, wird schließlich sogar Großwesir was ihn aber nicht vor einem gewaltsamen Tod schützt. 1579 wird er durch einen Derwisch ermordet.


Burg Falkenstein wird schließlich doch noch von den Türken erobert und bleibt wie das ganze Banat mit seiner Hauptstadt Temeswar ca.160 Jahre lang unter der Herrschaft des Halbmonds. Bis schließlich ein anderer Habsburger Kaiser mit dem genialen Feldherrn Prinz Eugen von Savoyen es schafft, die Türken zu besiegen. Doch das ist eine andere Geschichte


Abbildung: Burgruine Schoimosch über dem Maroschtal


Link: virtuelle Tour Schoimosch


O cetate în jocul regilor:

Şoimoş ca scenă în "Jocul tronurilor" maghiar din perioada Renașterii.


Cum se povesteşte istoria în așa fel încât să fie nu numai înțeleasă de toată lumea, ci să fie şi distractivă? Aceasta este o întrebare pe care mi-o pun de mult timp. La început, aş vrea să evit lucrurile care ar putea stinge interesul asupra fascinației noastre în trecut: n-aş vrea să înşirez date și fapte fără sfîrşit sau să enumăr detalii fără rost pe care cineva le poate căuta cu ușurință dacă este necesar, pe Google.


Haideţi să mergem de data aceasta într-un loc care, privit din München, este situat departe, aparent la sfârșitul lumii. Trebuie doar să parcurgem aproximativ 1.000 km în direcția sud-est, apoi pînă în România, unde o ruină devine vizibilă pe un deal la poalele Carpaților Occidentali pe malul nordic al râului Mureş. Ca o cireaşă pe tort, castelul Şoimoş a fost înălţat la o înălțime de 252 m pe o piatră stâncoasă și a monitorizat, se pare, întreaga vale a Mureşului, care a fost întotdeauna o cale importantă de transport cu Transilvania. Ruinele cetății sunt acum o destinație interessantă şi mult frecventată pentru excursioniștii care sunt gata să facă efort, deoarece maşina trebuie lăsată la poalele dealului. Cine vrea să ajungă în vîrful stâncii abrupte, are nevoie de condiție fizică si de pantofi antiderapanti. Numeroși vizitatori ajung la ruina Şoimoş și privesc în jur, dar foarte puțini știu ce istorie şi ce povestiri sunt ascunse în aceste resturi de fortificatie. Eu însămi am urcat pe cărarea pietroasă de nenumărate ori din copilărie, fără să știu exact cât de plin de istorie este pământul, pe care mi-am păstrat cu atenție echilibrul pentru a nu aluneca. În cele din urmă, am vrut să aflu mai multe despre istorie și am dat peste o poveste care are tot ce este necesar pentru a fi un thriller istoric. În ea există regi rivali, prințese frumoase, dragoste respinsă, intrigă, trădare, chiar asasin.


De când a fost construită cetatea Şoimoş în Evul Mediu în secolul al XIII-lea, proprietarii ei au fost dintre cei mai proeminenți și puternici conducători din Europa de Est precum Karl Robert von Anjou, regele Wladislaus al Poloniei și Ungariei, Iancu de Hunedoara, sau Matei Corvin.

Pentru „Jocul Tronurilor” istoric, pe care aș vrea să vi-l spun aici, vă voi duce într-o călătorie în timp în care vom ajunge la momentul palpitant de tranziție de la Evul Mediu la epoca modernă.


Scena europeană din prima jumătate a secolului al XVI-lea arată ca tabloul unui joc de șah. Avem diverse personalități istorice care, ca și figurile din jocul regiloraşezate pe un teren larg care se întinde din Spania până în România de azi și pe Balcani.

Familia care era presus de tot în Europa și a vrut să domine la acea vreme au fost habsburgii, care aveau un împărat în Carol al V-lea, care și-a tras șirurile dinastice din Spania în toată Europa. Potrivit tratatului de moștenire, fratele său Ferdinand I, care trebuia să-l reprezinte pe împăratul Carol in absență, urma să conducă în est, Arhiducatul Austriei, Regatul Boemiei și Regatul Ungariei. Îl numesc regele alb în jocul nostru de șah. Fusese căsătorit devreme cu regina sa albă, Anna a Ungariei și a Boemiei, care în calitate de fiică a regelui fusese una dintre cele mai bune partide din Europa.


Și aici este locul în care doomul își urmează cursul, deoarece în Ungaria apare un adversar puternic. Conducătorul Transilvaniei pe nume Ioan Zapolya reușește să atragă o mare parte din nobilimea maghiară, care nu-l acceptă pe „spaniolul” Ferdinand, de partea sa și se lasă ales rege. Zapolya apăruse de două ori la curtea regală maghiară și ceruse mâna frumoasei prințese Anna a Ungariei, salvând chiar odată țara cu luptătorii săi de amenințarea turcească. Degeaba! Regele alb Ferdinand a primit râvnita soție și moștenitoare, voievodul Transilvaniei, care nu era egal, a plecat cu mâinile goale și a devenit regele negru de mânie. Țara Ungară este împărțită în doua părți.


La început, se pare că regele Ferdinand I, cu fratele său imperial în spatele lui are cărțile mai bune, dar apoi apare o mare putere în Balcani, care este atât de invincibilă încât întoarce roata în favoarea lui Ioan Zapolya. Sultanul Suleyman Magnificul invadează Ungaria cu 100.000 de soldați otomani, ocupă capitala Buda și asediază chiar Viena. Chiar dacă cucerirea mărului de aur nu reușește, turcii au venit în Ungaria să rămână și să reprezinte o a treia putere în țară, care de acum încolo este formată din partea regală, vestică a lui Ferdinand, suveranitatea centrală otomană și zona lui Zapolya în Transilvania. Acesta ca vasal turcesc, şi-a cumpărat autonomia de la Süleymann prin plăți de tribut.

Dar jocul regilor abia a început. O altă figură devine curând activă între partidele obosite de război. Fratele Georg, ulterior cardinalul Martinuzzi, un om al Bisericii (verificați titlul!)şi bătrân tovarăș lui Zapolya acționează ca un alergător în jocul de șah ca negociator și diplomat. El are initiativa pentru un tratat de pace: în Tratatul de la Oradea din 1538 regele alb Ferdinand îl acceptă pe „regele negru” pe tronul Ungariei. În schimb acesta fiind necăsătorit și fără moștenitor, va lăsa lui Ferdinand regatul Ungaria ca mostenire după moartea sa.


Pare o afacere bună atât pentru Ferdinand, cât și pentru Johann, un regat împrumutat pe viață, după care intră în joc vechiul rival și descendenții săi. Însă regisorul marii epopei maghiare nu-i lasă pe protagoniști să se odihnească. În anul 1539 se întâmplă ceva la care nimeni nu se mai aștepta. Johann Zapolya, acum peste 50 de ani, se căsătorește cu Isabella Jagiellonica, în vârstă de 20 de ani și, judecând după imagini, frumoasă și fiica regelui polonez, care devine astfel regina neagră a Ungariei. Îmi imaginez căsătoria scurtă a celor doi ca pe o mare poveste de dragoste și un schimbător absolut de joc. La un an și jumătate după nuntă se întâmplă un miracol încă mai mare: se naște fiul Johann Sigismund. Deci avem un prinț mic negru. La două săptămâni de la naștere, Ioan Zapolya moare și deja pe patul de moarte îl numește moștenitor pe fiului său nou-născut și astfel anulează contractul de la Oradea. Cortina cade, serialul va fi continuat în al doilea sezon.


Cetatea Falkenstein, deoarece acesta este numele german a cetății Şoimoş, va deveni o scenă importantă în lupta pentru tronul Ungariei. Tânăra văduvă Isabella a locuit acolo ca o Danaeris Targaryen la Castelul Drachenstein din anul 1541. În loc de balauri, are pe fiul ei mic Johann Sigismund, hotărât să-i asigure întreaga moștenire lui Johann Zapolya. Dar ea este, de asemenea, o tânără frumoasă, ține în mod generos curte, sărbătorește și reprezintă. Isabella își are apartamentele în aripa cetății din Şoimoş rezervată femeilor, chiar și în ruine puteți vedea rămășițele palatului ei renascentist, cu un balcon construit în fața sa. În informațiile de pe Şoimoş se face referire și astăzi la balconul Isabella.

Dar tânăra văduvă nu sărbătoreşte numai petreceri şi chefuri extravagante, ci își şi adună sfetnicii în jurul ei.

De exemplu pe bătrânul consilier Georg Martinuzzi, care este tutorele al lui Sigismund și care de facto(titlu?) conduce regatul. Uitându-se cu îngrijorare la ceea ce se întâmplă pe cetatea Falkenstein, el menține relațiile diplomatice cu toţi principii (toate fracţiunile), încheie alianțe și tacteaza.


Ocupanții otomani, de fapt „ocrotitorii” Isabelei și tânărului minor Johann Sigismund, sunt mai puternici ca niciodată și, prin urmare, amenințători și imprevizibili. Suleyman Magnificul trimite un nou general în joc ca alergător: ambițiosul Mehmed Pascha, un fost creștin din Bosnia care a fost smuls din familie și care, datorită talentului său extraordinar, a frecventat școala palatului din Istanbul și acum este pornit să învingă. În 1551 străbate Banatul cu trupele sale ca o furtună și cucereste o cetate după alta (care?)

Acum cel târziu devine clar pentru „Echipa Zapolya” că nu se mai pot scăpa de spiritele pe care le-a chemat . Martinuzzi contactează Habsburgii, mai exact regele „alb” Ferdinand, care din 1530 poartă și coroana romano-germană și îi oferă o nouă afacere. În timp ce Mehmed Pascha stă deja în fața Lipovei și contestează cetatea puternic, Martinuzzi oferă ca Isabella renunță la tron și cedează drepturile asupra Ungariei. În schimb o alianță prin căsătorie este stabilită în buna tradiție habsburgică. Johann Sigismund, moștenitorul Transilvaniei, este logodit fiicei regelui romano-german, Ferdinand. În cea mai mare nevoie și pe fondul amenințării acute otomane, văduva neagră și regele alb îşi întind în sensfigurat mâna. Adevăratul câștigător pare a fi însuși Martinuzzi, arhitectul alianței. El se ridică la cele mai înalte funcții bisericești, devine arhiepiscop de Esztergom, chiar cardinal.

Dar cardinalul Martinuzzi joacă un joc dublu. De asemenea, negociază în secret cu sultanul şi îi plătește tribut. Ar vrea să câștige timp și să-i oprească pe turci în favoarea lui Ferdinand sau urmărește alte interese proprii?


La Lipova, comandantul habsburgic Giovanni Battista Castaldo (o nouă figură, cavaler alb pe un cal alb) reușește să țină turcii sub control cel puțin o vreme. Cu toate acestea, apa stă familiei regale până la gât, inamicul otoman este prea puternic. În această situație dramatică, Castaldo află despre pactul secret al lui Martinuzzi cu inamicul. El îl acuză la regele Ferdinand de înaltă trădare și îi cere voua să-l elimine. Cardinalul Georg Martinuzzi a pariat prea sus. El este atacat de un asasin în 17 decembrie 1551 la castelul Winzendorf în Austria. El se apără încercând să-şi salveze viața şi este înjunghiat de gardienii lui Castaldo.

Pentru a duce drama la sfârşit, Lippa cade și este ocupată definitiv de Mehmed Pascha. Furtuna otomană se îndreptă acuma împotriva cetății Şoimoş, siuată pe celălalt mal al Mureşului. Dar Falkensteinul rezistă, este protejat de râul insurmontabil și invincibil, astfel încât Isabella Zapolya poate părăsi cetatea în ultimul moment şi se refugiază cu curtea ei la familia ei în curtea regală în Polonia.


Epilog


Isabella Zapoya, care s-a luptat toată viața pentru a asigura tronul ungar pentru fiul ei, a reușit în cele din urmă. După negocierile cu Franța, cu otomanii și nobilimea maghiară, ea s-a întors în Transilvania în 1556 cu Johann Sigismund, care a fost ales acolo rege al Ungariei. Ca vasal turcesc, noul conducător al Ungariei și-a cumpărat autonomia plătind tribut Otomanilor.


Regele Ferdinand I, care între timp devenise chiar împărat, a renunțat la Transilvania în 1562.


Mehmed Pascha a cucerit foarte multe cetăți şi regiuni pentru sultanul său Suleyman. Cetatea Timișoarei, pe care comandantul imperial Stefan Lossonczy o apărase până la capăt, a căzut cu întregul Banat în 1552.


Mehmet îşi înființează o carieră fără precedent în slujba otomanilor și ajunge la cele mai înalte functii şi onori la "înaltă poartă". Dar toate astea nu-l protejează de o moarte violentă. În 1579 a fost ucis de un derviș.


Cetatea Şoimoş/ Falkenstein este în cele din urmă cucerită de turci și, la fel ca întregul Banat cu capitala sa Timișoara, rămâne sub stăpânirea semilunei de aproximativ 150 de ani. Până când în sfârșit un alt împărat habsburgic cu generalul lui genial Eugen de Savoia reușește să-i învingă pe turci. Dar aceasta este o altă poveste.



Aktuelle Beiträge

Alle ansehen